Compania ca o familie…tradițională august 9, 2021

cultaura oraganizatonala de tip clan

Identificăm adesea în companii culturi organizaționale de tip clan, sau familie. Știm că relațiile în acest tip de cutura organizațională sunt că într-o familie extinsă, că leaderii sunt văzuți că niște mentori/tați, că focusul e pe bună înțelegere între membri acestei familii extinse.

În unele situații comparația poate merge mai departe.

Rolul tatălui e, evident, luat de fondatorul companiei care e bun dar distant, ocupat cu afacerile, are un program haotic pe care toată lumea îl pune pe seama faptului că e prins cu lucruri foarte importante.

În companie i se spune pe numele mic pentru că are nevoie să i se confirme faptul că e cool, tânăr și accesibil. În exemplele mele tatăl/antreprenor se va numi Nelu.

Programul său de birou  nu are nici o structură, iar  stările lui de spirit sunt absolut imprevizibile.  Această lipsa de regulă va crea o stare permanentă de preocupare în companie, iar întrebarea  “Oare vine Nelu azi la birou?” va fi rostită de zeci de ori pe zi.

Dificilul rol de nevasta îl ocupă una sau mai multe persoane din management.

Ei vor fi cei care vor trebui să își asume responsabilitatea de a  afla dacă vine Nelu azi la birou, ei vor fi cei care vor privi cu îngrijorare pe geam pentru a identifica starea de spirit a capului de familie și în funcție de asta, ei vor tria problemele care vor fi adresate spre rezolvare atotștiutorului părinte.

Managerii îl vor aborda ușor, de la distanță, cu voce mică, pregătiți oricând să se retragă dacă încruntarea de pe fruntea lui le va da de înțeles că problemelor lor sunt prea mărunte și prea lumești , în raport cu preocupările celeste ale lui Nelu.

Rolul copiilor, mai mulți sau mai puțini, e luat de angajați, cu care tată e bun și darnic.

Mangerii, însă, din rolul lor matern știu că tată are copii preferați și antipatii nejustificate. Că îi plac copii care seamănă cu el și îl irită existența celor care nu-i seamănă și pe care nu îi înțelege, de aceea managerii vor munci constant la stăpânirea pornirilor de dezmoștenire nejustificată.

Alimentandu-și iluzia că este prins cu treburi foarte importante dar mai ales din lipsa de curaj de a se confrunta cu faptul că nu e un tată bun, Nelu va reduce la minim timpul petrecut cu copii. Când totuși, constrâns de împrejurări va trebui să li se adreseze, va fi o discuție unidirecțională în care va avea tendința de a brava, de  a face promisiuni indrăznețe, lucru care îi bucură pe copii și le cimentează credința că tata este bun și puternic.

Rămâne în grijă mamelor manager să gestioneze ulterior neaducerea la îndeplinirea a promisiunilor lui tati, fără să creeze o revoltă în rândul copiilor  și fără ca aceștia să își piardă încrederea în onestiatatea și puterea părintelui.

Când copii sunt adolescenți și tati începe să facă burtă, în piesă organizațională e posibil să apară o nouă afacere cu rol de amantă.

Rolul amentei este de a-i valida lui Nelu faptul că încă e tânăr, că o poate lua de la început la o adică, că încă are idei și putere, că e complex și chiar sensibil.

Spre deosebire de nevastă, care e față simplă d-aci din sat, managerul – amantă e mai specială. E de la oraș, e mai tânăra și se zvonește că a mai fost amanta cuiva important și asta e un lucru bun, pentru că îi validează lui Nelu importantă și statutul. Preocupările extra-conjugale se doresc a fi inovative, sensibilizante, sociale, poate chiar artistice.

O perioadă aceste preocupări îi dau eroului nostru energie și puterea de a visa, dar în timp Nelu  devine tot mai distras, neproductiv și mârlan atât cu familia inițială cât și cu pseudo-familia creată cu amanta.

Situația scapă de sub control, copiii nu mai au respect, unii pleacă și își iau partea lor de avere,  nevasta e acră și rămâne în casă doar pentru că nu are unde să plece și nu vrea să renunțe la munca ei de-o viață. Preferă să rămână, să își ducă cu stoicism rolul mai departe. Mai dă din când în când drumul la presiune în discuții cu familia ei de proveniență și cu copii mai mari, plecați de acasă, care și-au exprimat public dezaprobarea față de Nelu.

După fiecare răbufire, nevasta se simte vinovată că l-a vorbit de rău pe Nelu. El e totuși un om bun, i-a pus un acoperiș deasupra capului, nu bea și nu o bate. Și astfel începe un alt ciclu, alte planuri, alte speranțe, alți copii.